Unicul Lloyd

Primarul Joseph Geml (1914 – 1919) scria în memoriile sale că Palatul Lloyd „este cea mai frumoasă casă din Timișoara”. 

Palatul Lloyd
Palatul Lloyd 1912-14 / spotlight-timisoara.eu

Numele Lloyd

Societatea Lloyd din Temesvár a fost înființată în anul 1865 la inițiativa lui Ignác Sámuel Eisenstädter din Buziaș și, datorită numărului mare de membri, a fost cea mai mare societate din istoria orașului de atunci. Societatea a avut din anul 1868 si o curte de arbitraj economic pe lângă Bursa de Valori și este piatra de temelie a viitoarei Camere de Comerț, instituție fondată prin Patentă Imperială de către Împăratul Franz Joseph.

 

Orașul acum 150 de ani

Înainte de 1865 în acest loc exista o mică piață de apel și Poarta Petrovaradinului din cetate. Întreaga piață era ocupată de zidurile cetății, în fața acestora erau șanțurile denumite Graben și în fața acestora un spațiu denumit Glacis, zonă neconstruibilă de câteva sute de metri. Porțile cetății erau închise seara de către armată și doar ulterior acestea au fost lărgite pentru a putea face loc tramvaiului cu cai. 

Pentru dezvoltarea armonioasă și pentru a uni orașul vechi de cartierele satelitare, actualele Iosefin și Fabric, zidurile au început a fi demolate din 1860. În 1905, acestea au trecut în proprietatea orașului, din demolări rezultând 25 milioane de cărămizi. 18 milioane au fost vândute particularilor și 7 milioane au fost utilizate pentru construirea unor edificii publice.

 

Palatul Lloyd

Noua grilă orașului și implicit a acestui for public care va deveni ulterior centrul Timișoarei a fost trasată de arhitectul Lajos Ybl, nepot al celebrului arhitect budapestan Miklós Ybl. Prima construcție care va aduce schimbare viitoarei piețe a fost Palatul Teatrului, finalizat în 1865 și acesta este motivul pentru care locul se va numi Piața Operei – Opernplatz – Opera tér, până la Revoluția din 1989. 

Concomitent cu aceste planuri de demolare și extindere ale Timișoarei, Președintele de atunci al Societății Lloyd, Baronul István Ambrózy, împreună cu directorul Salamon Sternthal și secretarul Neubauer Vilmos iau decizia să construiască Palatul Lloyd, care a fost al doilea edificiu din această piață, după Palatul Teatrului. Ulterior tot grupul de clădiri monumentale care i-au urmat s-a numit Șirul Lloyd

Societatea Lloyd va ordona și finanța construirea Palatului (1910-1912), creație a celebrului arhitect budapestan Lipót (Leopold) Baumhorn. Arhitectul Baumhorn a proiectat aici un edificiu de dimensiunile si estetica palatelor cu destinație comercială din Budapesta.

Fundația Palatului a fost construită din cărămizile din zidul cetății, vândute de către Primăria Temesvár la un preț preferențial. Etajul 1, cu sala mare, a găzduit Bursa Agricolă organizată de compania londoneză Lloyd .

Unul dintre directorii societății a fost comerciantul de cereale și cherestea Löffler Béla. Palatul familiei Löffler este vis-á-vis și îl puteți admira prin fereastra restaurantului, lucru pe care îl făcea și Löffler, când lua masa aproape zilnic la Lloyd .

În fața șirului de clădiri numit o bună vreme Lloyd , a fost amenajat un spațiu de promenadă, numit Corso, iar partea de vis-á-vis s-a numit Surogat acestea fiind despărțite printr-un spațiu verde atent aranjat. Pe Corso se plimbau aristocrația, ofițerii, profesorii, avocații, oamenii de vază ai orașului, lumea fiind îmbrăcată foarte elegant. Pe Surogat se plimbau tinerii, studenții, elevii, soldații în permisie, sau era tranzitat de lumea în trecere. În sezonul de vară, lumea obișnuia să servească masa la terasă, deoarece acest loc al pieței are umbră după prânz, până seara.t

Interior Lloyd 1912-14 / Magyar Nemzeti Digitalis Archivum

Lloyd 1912

Restaurantul s-a deschis la data de 28 iunie 1912, înainte ca această clădire să fie complet terminată, locația denumindu-se Café Wien până în anul 1926. 

Interioarele au fost decorate opulent, în stil Wiener Secession de artiști celebri ai vremii, mobilierul, separeurile și lambriurile de lemn cu intarsie fiind opera meșterilor timișoreni Lehman.

In perioada 15 septembrie – 18 octombrie 1915, clădirea a găzduit cartierul general al trupelor germane, iar mareșalul August von Mackensen își servea cafeaua sau masa în această locație.

Trimisul special al Conferinței de Pace de la Paris a discutat în acest restaurant cu generalul francez Farret, cu generalul sârb Grujić și cu episcopul Letić despre partiționarea Banatului. Lloyd a fost și gazdă pentru celebrul reporter praghez Egon Erwin Kisch. Alipirea ulterioară a Banatului la România a fost rezultatul acestor dezbateri.


Un loc esențiaL

De la înființarea acestui local, mesele erau rezervate în funcție de profesie și statut social. Restaurantul Lloyd a avut o masă anume rezervată primarului orașului Timișoara: aici au fost serviți primarii Carol Telbisz, Josef Geml, Stan Vidrighin, Gen. Domășneanu, Coriolan Băran, Coriolan Drăgulescu.

Printre cei care au concesionat restaurantul și i-au asigurat faima internațională prin buna funcționare, calitatea extraordinară a serviciilor și produselor îi putem aminti pe concesionarii: Rónay János, Keméy Béla, Meyer Sigmund.

După o amplă renovare, restaurantul se redeschide la 26 iunie 1926 sub numele Grand Café Lloyd. Mai târziu, în perioada comunistă, locul a fost cunoscut timișorenilor ca Restaurantul Bulevard

Din 1948, clădirea a devenit sediul Universității Politehnica din Timișoara.

Din anul 2000, restaurantul a revenit la numele Lloyd , iar astăzi este un punct de întâlnire pentru oameni de afaceri, artiști, turiști și timișorenii care apreciază grija pentru un simbol al orașului.


Claudiu Preda,
Istoric și ghid turistic